Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cântecul sărmanei mame
Și-am îmbătrânit copile pe la noi de când nu vii.
Și mai trece iar o toamnă și câmpiile-s pustii.
Urlă câinii-n bătătură, pe deal lupii le răspund.
Iarna vine cu alai si mere coapte îmbrăcată-n palton alb.
Frigul ne pătrunde-n casă și ulițele sunt pustii.
Doar în sobă arde focul, mămăliga îi gata, stii.
Avem loc și pentru tine lângă masa de stejar.
Eu aștept cu jind copile lângă geam, la calendar.
Pe obrajii de ger rumeni lacrimile îmi curg iar.
Și de dor mă duc prin lume să ascult o vorbă doar.
Să aud ceva de bine, să nu trăiesc în zadar.
C-a veni ziua de mâine și m-oi duce iar și iar.
Tristă-i casa și-a ta mamă te așteaptă măi fecior.
Dar te-ai dus și ai uitat înapoi să te întorni.
Mai aștept încă oleacă 'poi mă duc în veșnicii.
Iar de vei veni acasă vei găsi ogrăzi pustii.
poezie
de
Lidia Popa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice