Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ambroziac
Îți torn să bei seninătate din rai abia sosit,
Uși largi, vitraliuri de cer ți se deschid,
Începe-a prinde viață prin spasme, răsărit,
Că poate-așa-o să-mi treacă venirile de rid.
Mie-mi ajunge rugul sporadicelor doruri
Umblându-și viță scumpă pe-aiurea empireuri
Îmi spală infinitul orbirile cu cloruri,
Norocul nu-mi mai joacă la groapa cu deșeuri.
Nici miile de ploi, cutremur negru-n oase,
Nu le mai port la gleznă brățară de fier rece,
Mi-apropii drept izbândă corole luminoase,
Iubirea stă pe loc, din sfânt nu se mai trece.
Și-acum, că te-aduseși, îți vreau suflet cu totul,
Nu jumătăți, nu foame cu sferturi de măsură.
Preumblă păsări zvonul că-i dus îndoliatul,
Typhonul ce ne-a lacrimi, crivățul ce ne-a zgură.
poezie
de
Cipriana Tanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice