Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Iubește-mă de iubire, de ură, de disperare...
Sărutul, acest prezent cu tendința de a exploda,
crește până la nebunie.
A urmat sunetul zborului;
ieșisem dintre nori cu dorul de om, cu sentimentul
că nu se mai poate trăi nimic după noi.
Mi-am zis că e o primejdie fără sfârșit,
ceva se nalță în mine.
Mă îndeamnă la timpul de a trăi
pierdută de durere, de disperare, de lume,
în aerul tău.
Iubesc și mă tem. Ceva se nalță în mine;
nu mai pot supraviețui normal
din prea multă intensitate
trăiesc totul din toate direcțiile,
mor de frica acestei agonii,
diferită de viață, neînțeleasă de moarte.
Privește-mă în ochi să vezi cât de adânci
sunt secundele
care urcă înspre ființa ta.
Vezi după adâncimea ochilor mei?
Dacă nu ești îndrăgostit de mine,
vezi marginea lunii
ca o expresie maximă a absurdului.
Iubește-mă până nu mai poți trăi nimic
fără mine, iubește-mă de iubire,
de durere, de ură, de disperare.
Privește-mă în ochi să vezi cât de adânc
e albastrul fulgerat de ape.
poezie
de
Camelia Oprița
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice