Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Adam și Eva
(atâta zarvă în cer pentru o frunză uscată)
în singurătatea mea stă ascunsă
singurătatea ta care la rândul ei
ascunde o altă singurătate
și tot așa până ajungem la Dumnezeu
și bucata lui de lut înmuiat cu apă
dar și la credința lui că nu-i bine
să fiu singur și flămând
de spații
drept pentru care
într-un moment de rătăcire
te-a creat pe tine
dintr-o coastă de-a mea
de atunci parcă și mai tare doare
singurătatea
și ne-a făcut mai ușori decât aerul
fără aripi fără un rost
culegători de lumină în rai
tot țopăind din cracă în cracă
până într-o zi când degetele noastre
s-au atins
sufletele noastre s-au atins
Doamne, a început în cer o furtună
cum nu a mai fost
și nici nu cred că va să mai fie
tu picurai din sâni viață amară
ne creșteau sub tălpi
stalagmite de sare
deja ne uram cu îndârjire
de moarte
când între eternitate
și o îmbrățișare nebună
ai ales să fim muritori...
mulți nu știu că Dumnezeu
nu ne-a izgonit doar pe noi
ci și mărul și șarpele
și restul lumii
cei care au privit pe fereastră la noi
poezie
de
Petru Ioan Crețu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice