Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ești o ființă pierdută
Tu prea departe ai plecat
frumoasa mea iubită.
Pe mine-acasă m-ai lăsat
cu inima cernită.
Planeta necunoscută
timpului care-l trăim,
Te-a răpit. Ești nevăzută.
Nu putem să ne-întâlnim.
În zadar stau nopți de veghe.
Ești o ființă pierdută.
Ești o amintire veche,
din lacrimă izvorâtă.
Te arăți ca o stafie
care noaptea mă-înfioară.
Care vine să mă-îmbie
dar de fapt ea mă omoară.
Zi de zi, noapte de noapte
privesc cerul nesfâșit.
Mă rog să am și eu parte
de apusul infinit.
Mă rog stelelor aprinse
în depărtarea ce sparge,
Din zările necuprinse
unde nu ajung catarge.
Îmi doresc săruturi reci
de la tine să primesc.
Cu iubire să mă-îneci,
să uit de tot ce-i lumesc.
Credința mea e utopie.
Știu că ce găndesc acum
e curată neghiobie.
Este o perdea de fum.
poezie
de
Dumitru Delcă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice