Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mă refac în vers
Mă rup din mine, bucată cu bucată,
La fel cum lemnul, țăndări e sub daltă.
Și nu regret deloc, cât mă refac în vers,
Nimic nu-i mai frumos decât acest demers.
Deși mă strânge ridul, pielea nu îmi plânge:
Un mire și-o mireasă mi se răsfață-n sânge!
Astfel mă simt un ghem ce se destramă-n iarbă,
Văzându-mi tinerețea cum încă vrea să fiarbă.
În streașină de stele mi se oprește gândul,
Iar șoaptele-ți trimise tot prelungește rândul...
Cămașa mea de noapte mi s-a lipit de trup
Și încep să tremur ca foamea într-un lup.
Tu mi-ai promis că vii în visul care cântă
Privighetori frumoase, alese pentru nuntă...
Dar sufletul din mine a decupat din ape
Inelul lunii ce ți l-am lipit de pleoape.
Acesta este semnul că unde ne vom duce
Vom fi inseparabili, cum brațele din cruce...
poezie
de
Magdalena Dorina Suciu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice