Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Băieții timizi
Băieții timizi aleargă de ei înșiși
să nu fie văzuți roșind
de fetele cărora le admiră
în secret
mersul spre cealaltă dimensiune a ființei.
În sufletul lor dimineața încep
să zboare fluturii,
care se așază pe umărul
unei domnișoare însetate de ploi
cu mister de gheață.
Atât de zgribuliți devin fluturii, încât
băieții timizi nu mai pot să rostească
"mi-e frig", ci "mi-e dor"
dacă îi întreabă cineva
de ce se ascund
de săruturi furate.
Și atunci devin și mai stângaci
și se lovesc de toate întrebările
lumii
și de toate răspunsurile
pe care nu le vor da niciodată,
pentru că fluturii lor nu se transformă
în viermi,
ci într-o mătase care noaptea ia stele din cer
și acoperă fetele singure, ce dorm
ținând în mână fără să știe
inima unui băiat timid.
poezie
de
Victor Iacobescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice