Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pași târzii
Am ajuns târziu în satul pustiit
golit de pași,
de priviri piezișe
sălbăticite în singurătate.
Nu mă cunoștea nimeni,
mă-ntrebam dacă sunt eu
și nu cumva m-am dedublat
și ei pirvesc un străin cu iarna în barbă.
M-am speriat și-am fugit la fântână
să-mi văd chipul în oglinda apei.
Semănăm cu mine
doar ochii erau mai goi de lumină
ca și cum cerul nu mai avea soare.
Privirile lor mă pândeau indecise
prea timide să se apropie de ziua mea,
cu dosul mânecii își ștergeau sudoarea
și dumicau un galben de frunză.
Bună, nu mă cunoști,
știi când am tras cu praștia într-un cuc
și i-am frânt o aripă,
și tu l-ai mângâiat cu o lacrimă!?...
Chiar ai uitat,
uite semnul de pe scoarța de nuc
legământul nostru de frați,
legămîntul nostru de neuitare...!?
Chiar nu vezi,
ai aceiași ochi frumoși,
fumurii înspre verzi,
puțin mai închiși în inima noastră...!
poezie
de
Alexandru Berceanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice