Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lipici ceresc
Crispat ca un păianjen agățat de cer
Mă înecam în strigăt, în gestul unui mut!
Sub mine moartea, cu surâs himer,
Îmi amăgea căderea zicând că-mi este scut.
Mă trimisese mama, în sin, să caut ouă,
Să-mi ostoiască foamea revărsată...!
Ea prinsă în război... țesea o pânză nouă
Și m-aștepta în gând s-apar odată.
Carul sub mine, costeliv și gol,
Inert și surd la zbaterile mele,
Nici că-i păsa, mă aștepta frivol
Să-mi care visul undeva prin stele!
Sleit în neputere m-am încleștat în clipă
Ca o ventuză nouă cu lipici ceresc,
Și din seninul zilei un înger pe-o aripă
Sosi să-mi pună scara și să cobor firesc.
Fu asta cu putință când am strigat că mor
Și-un unchi fiind pe-afară sări în ajutor,
Și îngerul de-alături plecă din nou în zbor,
Înseninat că-s viu, că azi nu o să mor!
De-atunci cobor pe scară fuștel după fuștel
Și-o văd pe mama albă, o lacrimă în prag...
Mai hoinăresc pe-aicea pribeag ca și un miel,
Sortit să sânger visul în jertfa unui mag.
poezie
de
Alexandru Berceanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice