Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Scânteia vieții
Sunt doar un mugur iar tu ești copacul,
În care cresc hrănit de seva ta,
Îmi ești, atunci când simt că sufăr, leacul
Ce-mi dă dorința de a exista
De unde poți, de unde ai putere,
Să-mi saturi existența efemeră?
Când tu ești, poate, numai o durere
Ce mie bucurie îmi transferă
Atâta mângâiere, bunătate,
Izvorul nesecat al omenirii,
Ce picătura vieții ne-o împarte,
Precum și darul dulce al grăirii
Eu fără tine n-aș fi scris vreodată,
Cuvintele-astea ar fi fost tăcere,
Aș bâlbâi vreo rimă înnodată
Ce s-ar topi în aer și ar piere
Îmi ești culoarea ce-o pictez cu versuri
Pe șevaletul strofei în amurguri,
Ascunde-mă în tine-n universuri,
Ca să aprind din poezie ruguri
Te caut înăuntru și mi-e teamă
Să nu mă uiți, să nu te pierd femeie,
Trezește-mă, cu un sărut pe geană,
Învie-mă în suflet cu-o scânteie
poezie
de
Adi Conțu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice