Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Într-un sat uitat de lume
Într-un sat uitat de lume,
Pe un peron de gară vine
Un bătrân cu barbă mare
Și i-mi pune o întrebare:
Nu știi, taică, dacă vine,
Trenu-acela pentru mine?
Că l-aștept de ani de zile,
Mă uit lung și nu mai vine.
Au rămas bătrânii în sat,
Singuri și neajutorați,
Căci cu foametea cea mare,
Copii îs peste hotare.
Vin în gară zi de zi,
Poate îl voi întâlni.
Că-s bătrân și nu mai pot,
Simt că mor și nu-l mai văd.
La bătrân eu lung mă uit,
Și deodată încep să plâng,
În sfârșit a venit ceasul
Ca să-ți vezi acum băiatul.
Tata începe acum să plângă,
Mă ia în brațe, mă sărută,
Acum fiindcă te-am văzut,
Pot să mor, sunt liniștit.
poezie
de
Dorel Marin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice