Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Prin resturi de iubire
Se potolește apa, furtunii fructu-i cade,
cu irisu-n mirare lumina se arată;
sub mucegaiuri, ploaia se scurge mai curată
și acera, în zboru-i, se-ntrece în glisade.
Pe țărmul încă tânăr se-ntinde nepăsarea,
nu și-a mâncat comândul înaripata... oare
și-l mai ascunde-n aer... se vede că-i trișoare,
pescarul care știe de sus privește marea.
În pâcle mii tartarul își moaie gheara-n ere,
doar cremenii ce simte îi voi mai da de știre
cât mai aprind lumina prin resturi de iubire,
ce-a mai prânzit sitarul prin resturi de tăcere.
Voi, elfi ce stați pe valuri, de-ndată, pare-mi-se,
veți comuta sentința, vă veți lipi auzul
de țipete-n ocară, cerându-le refuzul
de-a-nchide vânzătorii de compilate vise.
poezie
de
Valerian Bedrule
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice