Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Colind timpuriu
Atunci când floarea albă de rozmarin uscat
Se-așază pe cărarea pe care am umblat,
Atunci știu că și toamna mi-aduce un septembre,
Ce nu mă va-ndura până-n miez de decembre.
Copil naiv, ce umbli cu mâna-n buzunare,
Privit de la fereastră cum seara, pe trotuare,
Te-ncumeți să te-așezi, îngândurat de toate,
Ca rozmarinul verde, când verde nu mai poate,
Să-ți faci din miez de nucă ferită chilioară,
Să-nveți colindul iernii, cuminte, pân' la vară,
Să-ți faci și bocceluță din ramuri de pelin,
Apoi s-o târgui bine pe-un pumn de rozmarin...
Și dacă floarea albă de rozmarin uscat
Va sta sub talpa vremii prin care ai umblat,
Atunci voi ști că toamna se-ndură de septembre,
Colindul iernii tale fiindu-mi alb decembre.
poezie
de
Lorena Craia
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice