Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pian lucind
În mijlocul sălii de piatră,
În eleganța dinadins creată
De-un greu pian acoperit
De-ntuneric vag, înăbușit.
Deodată, însă, timpul mort
Ucis de-al gândului confort,
Reînvie, din mormântul nins
Când clapa gravă s-a atins.
Ușor, ca o petală-n zbor
Plutește-n aer-al meu dor
Călcând pe câte-o altă notă
Din arta prinsă-n forfotă.
Timpul nu se mai măsoară
În ceasul vechi, ce-l împresoară,
Ci clipa-n sunet se preschimbă,
Un infinit, artistul să atingă.
Chaosul în cântec transformat,
Pianul, în splendori scăldat
Lucește-n sala împietrită,
Din negura, acum, sfârșită.
Ce dacă al său cânt
Inimi înghețate-a frânt?
Ce dac-a unora credință
Vădit-a firii neputință?
El veșnic fi-va lucitior,
Pianul, simbol grăitor,
Artistului, ce, cu-al său cânt,
Aduce realul pe Pământ.
poezie
de
Mihail Romanov
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice