Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Echinox
numele tău mai poate schimba,
ordinea dezordonată a firii,
doar tu mai rostești cuvinte de îngeri
pe orizont,
numai tu mai poți porni orologii tăcute,
surâzând răsăritului
de dorinți purpurii,
renăscute.
mă mai tem, cum să nu,
de neninsa zăpadă,
de cireșii amari, căzuți peste tine,
îmi curge deja echinocțiul prin sânge,
a primăverii virgine,
a inocenței fragile,
mi-e frică să cadă mieii din cer
să-mi caute prin lume
solstiții pierdute,
pierdute-n zadar,
mă mai tem de sfiala unui martie rece,
de zimbrii albi care tresar
prea devreme,
îți mai joacă și-acum
începutul lumii în pupile,
căutam amândoi verdele crud
al iubirii,
prin liniștea firavă a ierbii,
de april,
așteptam să culegem din aer
magnolii timpurii,
mai ții minte ceva,
din tot ce-ți
cântam,
fără cuvinte?
poezie
de
Marian Florentin Ursu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice