Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Împărțind singurătatea cu o tufă de măceș
Cu trupul scheletic
ivindu-se din giulgiul alb căzut peste lume
își întinde un braț
ca pentru a-mi aține calea
o tufă de măceș
pe degetele descărnate
lacrimi par încrustate-n veșnicie
la fel cum odinioară
în viața din care m-am reîncarnat
pe o pleoapă încrustată-n amintire
lacrimi au încercat să mă întoarcă din drum
dar iată-mă aici
întârziind în fața acestei tufe de măceș
mângâind degetele scheletice
gândesc că nu-i nici devreme nici târziu
iar sub giulgiul alb căzut peste lume
nu se află nici o cale
și aș aduna în palmă lacrimile toate
să-mi spăl cu ele singurătatea
așa cum Maria a spălat picioarele lui Iisus.
poezie
de
Adrian Rentea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice