Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Momentul când macii surprind prin tăcere
de parcă eliberarea ar emite un sunet
străin nouă,
celor cu mai puține șanse decât lumea
de sulf,
o mână plină de vene decupa din coaja copacilor
soarele stors de căldură.
nopțile înseamnau tăceri prelungite,
boncănind precum cerbii la verdele primăvăratec,
în mintea mea focul trebuia să alunge
un demon.
mă ghemuiam între sânii tăi și cana de ceai,
în loc de medicament,
prin aburul violet simțeam forma de lapte a unui sărut
ce nu se îndura să respire.
prin noi curentul electric își desăvârșea alchimia,
celulele stem se împerecheau într-o joacă
de-a mama și tata.
pornind de la naștere,
am vrut să-mi încep ziua cu tine,
oricare ne-ar fi religia.
îmi luai capul în mâini
precum carnea slăbită de febră,
dorul dureros la atingerea limbii
mă făcea să iubesc partea umană a morții -
momentul subtil al creației.
poezie
de
Dan Petruț Camui
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice