Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nu toată lumea are gusturi bune
Te plac, femeie, îndrăznesc să-ți spun
În scris, ce-i drept, nu și direct în față,
Căci dac-ar fi atât curaj s-adun,
Aș mai avea nevoie de o viață.
Ți-am împărțit atât cât am putut
Scântei din focul ce ardea în mine,
Cum e să te prefaci că n-ai văzut
Când ești prea tânără să nu vezi bine?
Te concentrai din greu să mă ignori,
Eu îți vorbeam, tu îți glisai smartfonul,
Ți-am scris mesaje de atâtea ori,
Să nu le numeri, nu trec milionul!
Dar toate, când la tine au ajuns,
Au întâlnit o mare de tăcere.
Și nerăspunsul e tot un răspuns,
Iar sufletul a obosit să spere.
Așa e viața, nu ai ce să-i faci,
Că nu-ți sunt drag e evident, pot spune
Și nu mă supăr dacă nu mă placi,
Nu toată lumea are gusturi bune.
poezie
de
Daniel Dobrică
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice