Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ridică-te române, profanii tăi să piară...
Ridică-te române și uită-te în munți
Înlănțuiți de vreascuri, de brazi (și ăia ciunți).
Și uită-te la tine, cămașa ta-i de gheață,
Iar somnul tău de moarte confiscă orice viață.
Visezi coroane nalte și regi călcând pe tun ;
Dar unde-ți este oare mândria de român?
Că noaptea care vine e noapte pentru țară,
Iar tu te stingi simțit în pâinea ta amară.
Rănit e pieptul tău de visul cel naiv,
Ce negura a-nghițit... e mort definitiv!
Să știi că zeii mor în tunet sau în fulger,
Și-acela ce te-nșeală sub masca unui înger.
Ți-atârnă ceru-n ștreang, te uiți ca un străin
La doi bătrâni bolnavi cu inimi de pelin.
Deschide bine ochii... și iată sărăcia - UMBLĂ!
Nu încuviința avarii, că patria nu-i umbră!
Te-ndepărtezi de vatră sub ochii lor de șarpe
Și doina ta străbună se zbate-n glas de moarte.
Și crucile-s pe moarte, părinții în mormânt
Neputincioși se-nchină așa de orbi cum sunt.
Nu vrei să știi, române, ce e mai jos de jos,
Că uneori și sluga nu are vreun folos.
De pâinea ta DESTUL!... nimănui nu-i pasă,
Străin ce ești, confrate, de limbă și de casă.
Ridică-te române, profanii tăi să piară,
Țărâna unde calci să îți miroasă a țară.
Nu asculta trădarea a celor ce te învață,
Ridică-te române! Ai dreptul tău la viață.
poezie
de
Ștefan Radu Mușat
din revista
Constelații diamantine
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice