Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Viața-i veșnică rutină
Mai plânge-n mine Eternul început
Când plămădit în palma Ta cea sfântă,
Mi-ai conturat chipul modelat în lut
Și-o viață începută și sfârșită.
Cutreierăm prin lumile de ceață
Și ne deprindem cum să trăim învins
Iar, uneori, cuprinși de-o mare greață,
Ne punem singuri pecetea cu RESPINS!
De ce deșertăciune și-atât canon,
De ce-n van ni se duc anii fără rost
Și se-nchid toate sub marele oblon,
De ce-i plătim vieții nesfârșitul cost?
Ne bucurăm de-o clipă fericită
Și ca nebunii uităm ca și plecat,
Nu viața, moartea este infinită,
Ea-i chemarea lutului ce ne-a iscat.
Suntem călători prin timpul nimănui,
Cu tălpile-nsângerate de umblat,
Ce strâng o viață și-s veșnic nesătui
Pân' ne-adună soarta-n noaptea de sabat.
E-o liniște deplină, noi( surzi și muți)
Ne odihnim, rămașii doar suspină...
Dar, vine ziua când ei vor fi trecuți
Și-n urma lor plâng alții și se-nchină!
.......................................................
Că viața noastră-i veșnică rutină!
poezie
de
Rodica Danu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice