Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sculptură
M-am gândit să te sculptez,
Transpunere artistică,
Creație a creației lui Dumnezeu,
Pe care l-am rugat să mă ierte
De îndrăzneală,
Cu mâinile împreunate.
M-am apucat să te sculptez
În lemn de tei,
E frumos, parfumat,
Și are paloarea brațelor tale,
Pe înserate.
M-ai întrebat ce mi-a venit,
Ți-am spus că de amorul artei,
Că mi-e greu fără tine,
Când pleci
De fiecare dată, toamna.
Am început cu chipul tău frumos,
Încet, cu migală,
Ca să surprind milimetric,
Perfecțiunea frumuseții,
Subtilitățile feminine,
În fibra lemnului,
Expresia dragostei
Și tot misterul cosmic al Evei.
Spre gât, m-am inspirat
De la amforele grecești,
Tu erai plecată prin lume...
Sânii mi-au ieșit cel mai bine,
Fiindcă le simt forma rostogolită
În căușul palmelor mele,
Nu e o problemă de stil.
Mijlocul tău, o chitară,
Nu a prezentat vreo dificultate artistică,
Sunt înconjurat de chitare suple,
Cu care mă îngân, când ești plecată,
Numai tu știi pe unde,
Toamna.
Când am ajuns la pântece,
Creuzet al fertilității,
M-am intimidat puțin,
Auzind parcă murmurul generațiilor.
Am coborât spre coapse,
Coapsele tale,
Care hipnotizează muritorii,
Și uite-așa, am ajuns să stau în genunchi,
Modelând picioarele tale desăvârșite,
Superbe,
Pentru retușul final.
După o privire de ansamblu,
Pentru o părere avizată,
M-am dus să stau puțin la taclale,
Pe teme artistice,
Cu Dumnezeu...
poezie
de
Marian Florentin Ursu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice