Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ceas gemând
Solitar, ca-ntr-un pustiu de râuri
Își soarbe necontenit durerea
Culegând din al meu dor, frânturi.
Îl vedeți, tăcut și rece fiind
Și-atunci, nepăsător, îl credeți
Că trece peste voi, murind.
Dar, apropiați a voastre inimi
Și simțiți cum geme-n sine,
Străbătut întruna de lumini.
De ani întregi fidel tot bate,
La locul sau cel prăfuit
Omul viața și-o socoate.
Știți voi oare că fiece ticăit
De voi l-ați și pierdut,
Pentru el e-un prunc iubit?
El nicicând nu a uitat
Deși, de mult a fost,
Prima clipă ce-a creat
Cu amar, de-atunci, așteaptă
Ca o clipă, doar,
Să o vadă vie, coaptă.
Gemând, copiii-și duce
Zi de zi, doar în mormânt,
Și niciunul nu se-ntoarce.
Dar, iubind, mereu el știe
Că toți cândva vor fi-nviind
Și-atunci nici moartea n-o să fie,
Nici clipe reci și muritoare
Nici alb mormânt cu iz de floare
Nici negre văi, pustiitoare.
Ceasul ticăie gemând,
Printre lacrimi, el privește
Și măsoară timp, sperând.
poezie
de
Mihail Romanov
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice