Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Trăiesc cu iluzia drumului lung
Cuvintele m-au dat jos de pe pagină,
mă poartă pe file îngălbenite de vreme,
flămânde mă macină-n înțelesuri ascunse,
fără să stabilească puncte de convergență.
Tu nu mai încerci să-mi alungi umbrele,
peste soare s-au strâns norii și plouă,
poate o să mă regăsești odihnind în vorbele tale
cu gânduri cu tot
fără să-ți pierzi cumpătul,
noaptea ta s-a făcut albă, dar prin a mea bâjbâi,
nu mă mai recunosc,
trăiesc cu iluzia drumului lung
care nu duce nicăieri.
Lumea e întoarsă cu fața spre păduri,
ele s-au împuținat mereu
și aduc nenorociri.
Nu mai e nimic sălbatic cum a fost,
animalele flămânde coboară peste oameni,
lupta este prea mare și nepăsarea la fel,
bucuria drumețiilor prin codru
a rămas o amintire ciudată,
copiii n-o mai cred.
Singurătatea face parte din peisaj,
dragostea abstinentă de frumos
înoată prin anotimpuri nedefinite,
între noi se naște întotdeauna un gol
care trebui umplut cu voință.
Lumea a fost percepută mai mare,
azi e atât de mică
că nu mai poți să te ascunzi.
poezie
de
Nicolae Vălăreanu Sârbu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice