Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ochii se miră surprinși
Suntem ca două fructe galbene, coapte-n miros,
prin coaje pătrunde lumina în miez,
este o sevă care ne îndulcește dragostea,
curge subțire către izvoarele ei fermecate
și ce frumoși devenim când ne dezbrăcăm
de patimile zdențuite ale lumii.
Ne întrebăm în fiecare zi ce suflete avem
și de ce le cultivăm în acest trup docil stricăciunii
ce-și pierde echilibrul dat la început
fără putința de o reglare statornică.
ochii se miră surprinși,
adoptă întâmplările ce-i înspăimântă
cu imprevizbile lacrimi amare,
cunoștiințele oamenilor îi lasă pradă neștiinței
și tot ce știu nu se poate valorifica,
rămân ca niște ustensile nefolosite.
Trăim cu gândul și seperanța agățate de himere
într-un paradis aflat dincolo de hotarele percepției
în cântecul neauzit al sferelor înalte,
prin spații ce se întrepătrund cu o voluptate cosmică,
nu avem limite și temeri mărunte,
ci libertatea cuvânului din care am fost creați.
poezie
de
Nicolae Vălăreanu Sârbu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice