Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poem de dragoste
am totul ca să mă prefac că știu ce e fericirea
mâinile / capul / lungile nopți de somn
cineva îmi tunde părul meu lung până ajung să
mă întrebi / ai cancer
iar eu îți răspund, da / e foamea aceasta de lucruri noi
știința abandonului ca un străin care mi se plimbă prin vene
e ziua în care nu am nimic
de pierdut / la fel ca în celelalte zile
nu mi-e frică de tine/ nu mi-e frică de nimic
doar ascult cum se dezvoltă programele spațiale ale nasa
//sunt un copil proiectat in vitro //
părinții mi i-am abandonat de mult / pe ecran începe să se scurgă scrisul
ca și cum ar fi o vopsea proaspăt întinsă
așa e inima mea în asistolă / în ea nu poate să intre nimeni / așa e cancerul
copiilor care au fost lăsați să moară pe treptele casei mele
pentru că da/ am o casă
o colivie pentru păsări
doi câini care se joacă până la ultima suflare
și asta cred că înseamnă fericirea/ fluturarea mâinilor pe geam atunci când un tren pleacă înspre
un tărâm al nimănui
degeaba flutur batista a la revedere / cancerul continuă sa crească și eu îi spun
fericire
//
când
cu mâinile îmi mângâi pieptul
capul mi-l rostogolesc până la poalele unui munte
în lungile nopți de somn / te visez pe tine.
poezie
de
Daniela Bîrzu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice