Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Du-mă, săniuță
Du-mă, săniuță cu tălpici de lemn,
Într-un colț de lume unde te îndemn...
Pe un deal, departe, nalt și-nzăpezit,
Pe unde mi-e dor și am copilărit,
Urcă-mă pe podul cald de scândurele,
Și zboară cu mine prin iernile grele,
Să mă duci degrabă unde îmi doresc,
Înapoi prin ani, să mai copilăresc!
Lasă- mă acolo dar să stai cu mine,
Ce m-aș face eu, iarna, fără tine???
Să urcam pe deal și cu-n fluierat,
Să adunăm în fugă copiii din sat!
Să ne tăvălim, bobul să-l formăm,
Peste derdeluș cu toți să zburăm!
Și când vine timpul sa ne odihnim,
Omul de zăpadă să îl construim!
În râsete și glume și uzi pân' la piele,
Treceau multe zile, cum să uit de ele??
Când intram în casă serile târziu,
Era întuneric și satul pustiu!
Mama mă-aștepta cu turte pe plită,
Însă eu picam frântă... obosită!
Următoarea zi o luam de la-nceput,
Iernile de-atunci cum pot sa le uit???
Scriu acum pe coală și... Doamne, mi-e dor...
Scrisul l-aș lăsa, acolo să zbor!
Să mă-ntorc prin ani în iernile curate,
Și-un gând mă trezește, știu că nu se poate...
Săniuța mea cu tălpici de lemn,
Din copilărie, nu mai pot s-o chem!
A rămas acolo într-un vis trecut,
De care mi-e dor și nu pot sa-l uit!
poezie
de
Teodora Dumitru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice