Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lui Mihai Eminescu
Mihai, îți mulțumesc c-ai existat
Și încă mai exiști în fiecare,
Pe-acest pământ tu prea puțin ai stat,
Dar EȘTI în poezii nemuritoare.
În versul tău eu caut alinare
Și ca-ntr-un templu intru, cu sfială,
În sufletu-mi se-aprinde-o lumânare,
Precum o stea pe-a cerului sineală.
Mereu mă-mbăt de-a ta "Melancolie"
În vraja lunii, "vatră de jăratic"
Și "Replici" voi rosti cu bucurie,
Când nufărul suspină singuratic.
Iar când "Luceafărul" și-aprinde-o rază
În smoala nopții, ca un enigmatic far,
"Pe lângă plopii fără soț" eu, trează,
"Din când în când" "Privesc orașul furnicar".
"Oricâte stele" m-ar veghea de sus,
"Doi aștri" "Ah! cerut-am de la zodii"
Și-o "Rugăciune"-n șoaptă eu am spus;
"Gândind la tine", gust a gurii rodii.
Îmi ești amic, "Icoană și privaz",
"În lira-mi geme și suspin'-un cânt",
"Prin nopți tăcute"-mi ștergi orice necaz,
"Se bate miezul nopții"-n dulce vânt.
Iar astăzi eu "Mai am un singur dor":
Să te cinstesc așa cum se cuvine,
Că "De-aș avea" o "Floare-albastră" în pridvor,
Eu aș uita cât de "Departe sunt de tine".
poezie
de
Bombonica Curelciuc
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice