Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Visare
Pribeag călătorești în spațiu și prin lume rătăcești,
Pe cărări șerpuitoare și adeseori amăgitoare,
Chinuit de frământări și surde întrebări firești,
Ale vieților din urmă, din necuprinsul lumii,
Ca neastâmpărul și zbuciumul sufletului să-l potolești.
Știi tu oare sub ce mască se ascunde?
În trupu-ți vlăguit din timpuri vechi, trecute,
Cauți neostoit și răscolești ca vântul rece,
Omătul înfoiat al iernilor în mantie regală,
Să găsești în astă viață femeia visurilor tale,
O Mona Lisa, femeia universală,
Al cărei chip sfidează orice îndrăzneală,
Și-n cuget și simțire să fie contopirea.
Universul conspiră n justa-ți căutare,
Transcede adevărul perceput de simțuri la vedere
Și în căutarea absolutului, ea, izvorăște din lacrimile cerului,
Ca tu să-n cununezi visarea cu prețul așteptării,
De a trăi mplinirea supremă în viața-ți pământeană.
Și norocul de a întâlni femeia visurilor tale.
Fiori de netăgăduit sufletu-ți inundă cu o ploaie de miresme,
Culegi din noianul îmbătător al florilor de primăvară,
Acea petală, al cărui parfum de lăcrimioară,
Să-l adulmeci ca pe-o nesperată pradă.
Răspunsul îl știi, la tine este, iar ea așteaptă,
Când fără sfiială, cu miere-n glas, îți șoptește,
Că nimeni altul ca tine nu-i și tu ești acela din poveste,
Și apoi fericiti și visători, ținându-vă strâns de mână,
Zburați în înaltul cerului spre stele și spre lună.
Fără visare viața-i pierdută, privind în față doar adevăruri mute.
poezie
de
Georgeta Ganea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice