Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Iartă-mă, domn' polițist...
- N-ai voie aici, mamaie!
- Iartă-mă, domn' polițist...
Dar c-o pensie-așa micuță,
Abia dacă mai rezist.
Mă trezesc de cum dau zorii,
Și vin să strâng un bănuț,
Foamea mă obligă, maică,
Stau în ploaie și-n friguț...
Lumea trece, lumea vine,
Însă puțini se opresc,
Să cumpere de la babă,
Cei mai mulți mă ocolesc.
Tricotez de copiliță,
Și la anii mei n-am carte,
Degeaba îmi spui matale,
De-autorizații, acte...
Am venit doar cu-n baston,
Mă vezi bine, sunt bătrână...
- Și în sacoșă ce ai?
- Niște șosete din lână.
- Dar copiii tăi, mamaie?
- Ehehe, domn' polițist...
M-au lăsat în voia sorții,
Au uitat că mai exist.
O mai văd, câteodată,
Pe fata mare, trecând,
Nici măcar nu mă privește,
Să-mi vadă ochii plângând.
Am oprit-o, într-o zi,
S-ai dau bruma mea de lei,
Mi-a spus sec: "Nu te cunosc!",
Și-a plecat pe drumul ei...
- Să mă ierți, te rog, mamaie,
Dar asta mi-e meseria...
- Nu-i nimic, domn' polițist,
Vă faceți doar datoria.
- V-amendez cu două sute,
Strângeți astea și plecați!
- Cumva, nu doriți sacoșa,
Cu șosete, să o luați?
V-o dau așa, pe degeaba,
Și vă rog, nu-mi mulțumiți!
Când n-o să mai fiu pe lume,
Atât... Să mă pomeniți...
poezie
de
Andreea Văduva
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice