Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Când îmbătrânesc părinții
Când îmbătrânesc părinții își deschide cerul pleoapa
Lacrime diamantine picurând din bolta-albastră,
Stelele în doliul nopții ca și florile în glastră
Se-ofilesc, sinucigașe în eter săpându-și groapa.
Murmurând molcom din cetini, brazi-n melodii funeste
Scaldă munții ce spre ceruri creștete semețe-nalță,
Avocați ai apărării în a timpului instanță
Avatarul senectuții vor, pledând, să îl conteste.
Apele, în unda lină ridurile-ar vrea să spele,
În oglinda argintie tinerețea să reflecte
Ori în adâncimi de mare ale timpului efecte
Să înece în vârtejuri care par un joc de iele.
Când îmbătrânesc părinții toamnă e și vine iarna,
În încheieturi și-n oase neputința-și toarnă plumbul,
Ochilor, de vulturi cândva li se-ntunecă văzduhul
Și în depărtări celeste îngerul își sună goarna,
Pică stelele din ceruri iar din gură pică dinții,
Tremură pe limbă vorba și picioarele vibrează...
Doar poveri pentru copiii care rar îi vizitează,
Umbre în amurgul vieții-s, când îmbătrânesc, părinții.
poezie
de
Nicu Gavrilovici
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice