Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Prometeu
Vultur din geneza lumii
Lasa-mi-l pe Prometeu,
Te stârnesc din cer nebunii
Care sângerează-n eu.
Nu mai suge stropi de viață
Zdrobind inimi de atom,
Stinge fulgerul și-nghiață
Vrajba dintre cer și om.
Și te-ntoarnă și îl lasă
Prins pe stânca din înalt,
Ia-ți și moartea cea cu coasă,
Îți ajunge! Gata! Halt!
Astăzi voi fi un Heracle
Săgetându-te în zbor,
Vreau o lume fără racle,
Printre noi să îl cobor.
Am să-ncerc descătușarea
Sufletului sfâșiat,
Am să-i schimb înfățișarea
Într-un zâmbet mâniat,
Ce ne-aduce foc în gânduri
Ca pe zei să-i fugărim,
Să-i aliniem pe rânduri,
Sau să îi călugărim.
Iar cu el și jar în sânge
Să țâșnim ca un izvor,
Să băgăm răul ce strânge
După uși fără zăvor.
poezie
de
Ștefan Doroftei Doimăneanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice