Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ochi în pleoapă
mă voi întreba mereu
ce din toamna arămie
ne așază ochi în pleoapă
și soare în păpădie?
nu știu, nu știi cum și cine
ne așterne pe obraz,
sufletele împerecheate-n
agonie și extaz.
alergând prin frunze arse
ploaia-i zbor de picuri mii
dragul meu deschide gura
să redevenim copii!
să foșnim frunzele moarte,
să umblăm după furnici
si să ne mirăm că ploaia
are mâinile-așa mici
să spargem Calea Lactee
cu o piatră într-un lac
și să-mi sorbi cu suflu-ți suflu-mi
când privesc în sus și tac.
ce din toamna arămie,
(mă voi întreba mereu)
ne așază ochi în pleoapă,
stii tu oare,
dragul meu?
poezie
de
Daniela Sorina Ciurariu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice