Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Umbra divină
Se coboară psalmii pe cărări celeste
Ca-ntr-o împletire tainică de punți,
Când privirea-ntreabă vinetele creste:
Oare, ajutorul vine de la munți?
Dar pe mâna dreaptă se așaz-o umbră
Și din încordare- iată!- mă destind,
Când cu fâlfâire sură starea sumbră
Pleacă de la mine, eu înmugurind.
Și mi-e ferm piciorul pe poteci abrupte,
Căci Acel ce este din vecie Domn
Fi-va lângă mine, ne-ncetând să lupte,
Pavăză fiindu-mi veșnicu-I nesomn.
Temerile toate, ca niște hățișuri,
Cad când stau la umbra Celui Preaînalt
Și se duc la vale peste grohotișuri,
Eu primind tăria stâncii de bazalt.
Tu ești din vecie dragoste, Părinte,
Și-am văzut ce-nseamnă lângă Tine-a sta,
De aceea, Doamne, te rugăm fierbinte:
Peste toți și toate lasă umbra Ta!
poezie
de
Simion Felix Marțian
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice