Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Valsează liniștea-n tăcere
Pe fruntea gândului de plăsmuire,
Domol se-nalță soarele în răsărit,
Când visul mângâiat de Izbăvire
Adoarme-n două inimi cuibărit.
Suspinul strigă degerat de fericire,
Cuprinde fulgul liniștii trimis de cer
Și caută să se-ascundă-n Împlinire,
De viforul răbdării supărat de ger.
O aripa și-a frânt în zbor avântul,
Când patima plana spre infinit,
Tăcerea a vrăjit cu toleranță vântul
Să nu răcească farmecul rănit.
O liniște duios se roagă lângă Lună,
Fidel s-o apăr de ninsori și ploi,
Aud încet cum clopoțelul fericirii sună,
Crivățul asprelor poveri e-n toi.
Te văd zâmbind prin roua primăverii,
Lumina pasiunii pâlpâie-n plăceri,
Ridic din gând statuie versului iubirii
Valsând cu liniștea păzită de tăceri.
poezie
de
Liza Popa Diupon
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice