Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sub semnul lui 22
Pritocit pe gânduri albe albăstrite cu cerneală
Munca ta-i precum minunea puiului salvat din oală
Fiind vorba de-o minune de pe scara cu minuni
Sigur că-i precum izvorul care udă nouă lumi
Și în fiecare lume, nouă muze îți slujesc
Să ai inima un templu, un Lăcaș Dumnezeiesc
Poate nu vedeam minunea când din ochiul nucului
S-a prelins o clipă lungă, salvând puiul cucului
Și acum aștept minunea să-nceteze iarna lungă
Să salvăm un cuib de barză cu albastrul de pe-o dungă
- Spune tu, prin ce minune, când și cum mai poți zbura
Când te-ajunse ger năpraznic
Chiar acum, în prag de praznic?
Barza s-a uitat la mine, și-a întins o aripă
A lăsat capul pe spate și-a vorbit de-o secetă
Evident, în capul berzei, poveștile dimineților au ture avans.
- Asta-i o veste bună?
- Este de sub semnul lui 22.
- Crezi?
- Uită-te unde ți-am spus, între ghilimele.
poezie
de
Ioan-Mircea Popovici
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice