Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Timp sideral
Ce-albastru este acuma cerul
și ce lumină se ascunde-n zare;
astazi, ascult doar gerul
și frunzele ce cad peste cărare.
Se-ngână rămășițele de toamnă
cu jocul iernii, zgribulit
și eu privesc către o damă,
ce pasu-i este tot grăbit.
Mă resemnez în așteptare
la timpuri cu minuni sub vâsc
și luminițe pâlpâind în depărtare
pe sub o lună ca un disc.
Visez cu ochii larg deschiși
prin orizontul lumilor închise,
căci aliații sunt închiși
în umbra ușilor deschise.
Eu nu mai sper că s-or întoarce,
că sunt plecat de lângă ei,
în viața care veșnic toarce
un rotocol plin de idei.
Cărarea vieții se răsfrânge
peste al frunții, veșnic, nimb,
iar ochiul limpede îmi plânge
și alinarea e în timp.
poezie
de
Liviu Crinel Reti
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice