Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
O stea a slovei a căzut
Pe lângă"plopii fără soț"
din ceruri vechi și veșnic noi
o stea a slovei a căzut,
prezent și viitor ea a țesut
cu-a sa lumină dinapoi.
Că nu-i român să nu se-nchine
la ale sale dragi suspine
când "sara pe deal buciumul sună cu jale"
și dorul de glie e scris în anale.
Cuvânt dăltuit pe tăblițele sacre ale României,
mândrie a neamului și esență a veșniciei,
umilă-ți sărut urmele pașilor lăsați în poezie,
în codru mă-ntorc, elogiu' ți-aduc cu frenezie.
Părinte-al cuvuntului și șoim al gândului ne ești,
putere ne dai sau ne plimbi prin povești.
De ceruri tu legi sentimente-omenești
aspiratii și doruri în suflete sădești.
Când spun Eminescu genunchiu-mi aplec
străpungând infinitul, cerul petrec.
poezie
de
Doina-Maria Constantin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice