Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Colind în libertate
Dezvelit un deal și-arată
creasta plină de noroi.
Latră câini bătuți de soartă
costelivi, cu blana plină
de mocirlă și gunoi.
Casele se-ntrec în lipsuri
fumuri cresc din doi în doi,
iar de stâlpii de la poartă
se agață, ca strigoi, chipuri
chinuite-ntruna, de oftat
și de nevoi.
Coată-n zare cu privirea
și cu gându-n țări streine.
"Da, de a uitat să sune
și-a plecat. Poate că vine."
Paserile călătoare,
fac cârduri de sărbători,
vin în valuri optimiste
zac în vamă, de cu zori.
Când li se-ngustă cărarea
și gropile înfloresc,
le revine îndoiala
și gândesc:
"îi mai dulce pribegia
bunăstării neîmplinite,
în contrast cu bogăția
vorbelor necumpănite."
De la poartă merge-n șură,
țandură din buturugă
de acăț, îndeasă-n foc
ca să aibă cald nepoții
rătăciți prin alte părți.
Se aude, merge-n tindă,
a trecut, o ia la vale.
Fericit e altul care,
de un an, fecioru-n zare,
hotărâ sa-și facă stare.
E-n Ajun și-n minte-i zburdă
cete de colindători.
Avangarda sărbătorii,
vânători de colăcei
populau cândva cărarea
ținghelind din clopoței.
Mulți erau, și pe tăcut,
câte șapte, opt la masă
lingeau blidele de lut.
Ar pleca, la hotar, hăt
să scurteze depărtarea,
dar îl doare,
natura fără omăt.
Dintr-un colț de ochi
se scurge,
pe obrazul barberit
o broboană de sudoare
pe sărutul nemplinit.
Nu-i nimic, la anu poate,
dacă poarta se deschide
și nu a purta lăcată,
să apară fericirea
chiar de-i mică, cât o pată.
poezie
de
Tudor Iancu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice