Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Migrația stăncuțelor
Se plimbau, legănat, pe o stradă-n oraș,
îmbrăcați asortat, discutând pătimaș:
-Măi femeie, tu știi că mă bate un gând
ca ai nației fii să înceapă curând
Să migreze și ei, să se-mprăștie-n stol,
că există temei când stomacul e gol.
-Te știam idiot, însă... nici chiar așa,
dar, acum, spune tot, că, apoi, vom vedea!
-Uite-așa m-am gândit: sunt sătul de gunoi
de când iarn-a venit cu zăpezi pe la noi;
în oraș nu găsesc demâncare, deloc,
de, întruna, slăbesc și îmi trag de zâmboc.
Mă gândesc la un zbor ca, pe-un astfel de timp,
să mă plimb pe-un ogor dintr-un alt anotimp,
într-o țară din sud, cu un soare plăcut,
unde-aș vrea să aud croncănit nou-născut.
-Măi, stăncuțule drag, eu bag-seama acum
că, pe tine, te-atrag nu mâncare sau drum,
ci căldură și-amor, căci de pui nicidecum
nu te văd doritor, și-nțeleg, oarecum,
Dar, să facem, așa, ditai drumul de zbor,
mi se pare, cumva, mult prea istovitor.
-Păi, atunci, draga mea, hai, măcar, pe furiș,
pentr-o clipă, colea, că e bun și-un... tufiș.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
din
Hai, pa!
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice