Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Epifania... Revelația luminii... Delirul umbrelor...
Știi cum te cheamă sufletul cu firea tremurândă
când alăpteaza bocetul durerea din ofrandă?
fierbe-n butoiul cu calvar, dosit în beciul minții,
cioplit din măduva unui stejar... lăsat în voia sorții.
Mândria nu iubește gestul, din lacrima plăpândă
gentilă, soarbe ''mustul'', când este prea flămândă,
o-mbată pofta judecății... deliră umbrele... au jar,
născute în puterea nopții prin vene gem avar...
Onoarea iute le absoarbe, cinstind semeț trecutul,
amabil le preface-n unde... să nu le simtă gustul,
încet in ochii rugăminții, mușcă fobia... e în zadar,
docil i-a ros caria dinții, o oaste-n frunte c-un ''serdar''.
Minuțios a fost ales... este perfid și are sânge rece,
pe unde calcă ''calul'' său nici sunetul nu trece...
pe câmpu-ascuns al bătăliei, așa, fără a flămânzi,
pitiți sub coarja bucuriei rodeau coroana zi de zi.
Ei nu știeau ce este vina, ostași, orgolioși de sânge,
dar firea și-a păstrat lumina... în inima ce-i plânge,
cu cântul falnic, călduros și rațiunea vrea s-o cheme...
fie prin noduri, mofturos... cum lemnu-n flăcări geme.
Devine uragan durerea... și sângerează bolta minții,
și bate-n clopot înfruntarea... tăios strigând tristeții:
- Să nu-ndrăznești în noapte... să macini fericirea,
mica scânteie-n șoapte... descântă nemurirea...
- Topită-n smoala razei, eu sunt o lacrimă de foc,
prin tainele genezei... renasc în flori de busuioc,
descânt căldura Lumii... cu Apa fericirii...
botez cu slovele Luminii din Lauda Iubirii.
poezie
de
Liza Popa Diupon
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice