Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Negură peste tine, netimp peste noi
A noastră amuțire ne îngheață
În statuete scoase-n iarmaroc
Și-n fiecare zi o precupeață
Ne dă târcoale pentru câte-un troc.
Se poate să avem un preț de iarnă,
Pentru-a rămâne drepți, măcar întregi,
Însă din purgatoriu parcă toarnă
Jăratec apoi apele culegi...
Să ne iubim, că suntem închisoare
Pentru nădejdea ce ne este sclavă,
Să ne iubim, că suntem și strânsoare,
În lumea fericită și mârșavă.
Să ne urâm, că suntem locuință
De suflete, pe frunze de pelin
Și câteodată, din obișnuință,
Gustăm amar, puțin câte puțin.
Să ne mințim că suntem veritate,
Înscriși curat pe câte o tăblie,
Stând ca un epitaf într-o cetate
A simțurilor, care ne îmbie.
Să ne-amintim că suntem arbalete,
Ce trag săgeți înspre iubiri de foc;
Și totuși, înghețate statuete ,
Ne vinde precupeața-n iarmaroc.
poezie
de
Lorena Craia
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice