Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Diminețile unui anotimp
Ropot de umbre renaște-ntr-o viață,
Cu mine, cu tine, cu noi amândoi,
Iar cu lumina, ce tulbur ne-agață,
N-aș mai aprinde făclia-napoi...
O toamnă pierdută-ntre noi, amintiri,
Pe drumuri lacustre, cât plouă! mai plouă?
Din buze iveam pe trupuri clădiri,
Din ploile noastre, odată, o rouă...
Sub chiciura deasă, persană, în ghem,
Ne încălzeam cu focuri din paie,
Ninsorile toate știau că te chem,
Strângându-se-n fulgi, în ger, în văpaie...
O toamnă și-o iarnă cărau primăvara,
Pe brațe-nflorite-n danteli de cireș,
Iar noi dezmorțeam din umeri povara,
Punându-i iubirii călcâiul pe preș.
Și totuși sunt liniști ca punți între noi;
Ropot de umbre renaște-ntr-o vară...
N-aș mai aprinde făclia-napoi,
Dar, înspre zori, zăbovesc într-o gară...
poezie
de
Lorena Craia
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice