Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Las iubirea să se frângă
Las iubirea să se frângă, cum se frânge o aripă
Într-un zbor lovit de trăsnet, într-o toamnă nemiloasă.
Răstignirea e aproape și în mine se-nfiripă
Visul unei nopți eterne, înecată în angoasă.
Și mă doare că surâsul mi-a murit pe o cicoare
Dintr-un cer uitat de vreme-ntr-o poveste fascinantă.
În castelu-n care prințul o păzea de vrăjitoare
Eu, o servă fără nume, am rămas doar o bacantă
Care-și vinde pe-o ocheadă, trupul însetat de vară
Și adună creițarii pentru floarea cea albastră.
Ce naivă ești femeie, el privirea nu-și coboară
Spre umila-ngenunchere, înspre pacea ta sihastră.
Și nu-ți mai jeli iubirea, lasă lumea-mpărătească!
Niciodată sânge-albastru nu se-amestecă cu apă.
Ia-ți și lacrima cu tine și în tine să domnească
Neiubirea ce ți-e scrisă! Lacrima din ea s-adapă.
Las iubirea să se frângă, floare-albastră de cicoare,
Te păstrez în noaptea albă într-un semn de întrebare.
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice