Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Replică la poezia ''Și caii se împușcă, nu-i așa?'' de Violetta Petre
Aș vrea să fiu Pegasus, să beau dintr-un izvor,
Sublima poezie din unda liniștită
Și-n timp ce înspre ceruri, vâslind, mă nalț în zbor,
La cei ce stau la pândă, le dau câte-o copită.
Mulți frâu ar vrea să-mi pună și șauă din metal,
Dar roși de neputința, bârfesc mărunt, bizar,
Sunt orbi, dotați pe viață, cu ochelari de cal,
În grajduri insalubre duhnind a bălegar...
Din aripi, poezia mi-o duce-n zare vântul,
În versuri cristaline sau line și cuminți
Le-o dau în dar acelor ce împletesc cuvântul
Și nu la cei zilnic, mă caută în dinți!
Zadarnic vor cu biciul să îmi închidă drumul,
Să-mi zăvorască cerul cu nevăzute porți,
În timp ce zbor prin norii ce se unesc cu fumul,
Ei caută în tină potcoave de cai morți!
Deși din zei și hidre în ape-am fost născut,
Mai plâng câteodată, dar repede-mi revin,
Când văd cum detractorii mai iasă la păscut,
Serbând pe o pășune un Paște cabalin.
Zburând în infinitul câmpiilor cerești,
În timp ce dau din aripi, neîncetat mă rog,
Să mor, plutind deasupra păcatelor lumești...
Să nu-mi rezerve zeii destin de inorog!
poezie
de
Valentin David
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice