Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
''Și caii se împușcă, nu-i așa?''
Din sângele Meduzei, ucise de Perseu
Un cal înaripat își strigă-nțelepciunea,
C-o singură copită, lovește cu-n croșeu
Un stei din Helicon și s-a născut minunea:
Fântâna Hipocrena, cu Muzele-n izvor
De unde se adapă poeții însetați;
De vreți să umpleți fila cu dragoste și dor
Un Pegas de legendă, degrabă înșăuați!
Dar nu-i grăbi nici zborul, zăbală să nu-i pui!
Că moare și poemul și lanțurile-l dor;
Să călărești un Pegas, scriindu-i cu un cui
Pe aripile-ntinse ești doar un aggressor
La libertatea-i sfântă, ce-o poartă-n veșnicii.
Supus, doar, când primește iubire cu-mprumut,
Te -nvăluie-n privirea tăcerilor târzii
Când sângera blândețea sub lovituri de cnut.
Și rana ce o poartă e-nchisă-n ochiul trist
(Și caii plâng adesea, tânjind după o stea)
În lacrima senină, luciri de ametist
Își împletesc haotic tristeți de alagea.
De-aș fi un cal albastru, căpăstru n-aș purta,
Să mă răsfăț pe țărmul legendelor în alb,
Să-mi nechez bucuria de viață-n palma ta
Pe un tărâm idilic cu nuanțe de rozalb...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice