Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Se-aud lupii
În tăcerile albastre, luna plină stă să cadă
Printre brazii-nconjurați de ienuperi și de jepi;
Haita lupilor pândește, prada vie, să o vadă,
Să o sfâșie-ntre gheare și-ntre dinții de sirepi.
Strigă luna-nfricoșată, dar ecoul se lovește
De un munte de zăpadă ce-a crescut într-un minut
Și în albul fantomatic strigătul i se oprește
Ca și cum, nu se-auzise de la bunul început.
În tăceri prevestitoare de carnagiu, noaptea țipă,
Mișcătoare umbre calcă, făr-a se simți vreun pas,
Cade-un fulg ca o cascadă, pe o aripă rănită
Și se-arată cucuveaua fără cântec, fără glas.
Ochi sticloși apar și foamea se citește-n glas de fiară,
Urletele sparg tăcerea, (e și timp de-mperecheat);
Vor și una vor și alta, liderul alpha s-apară
Să dea start la vânătoare, însă nu prea e vânat.
Dintr-o tufă-o căprioară, sare zveltă. Pradă bună!
Lupii năvălesc în haită și-o sfâșie cu nesaț;
Sânge cald topește neaua și se-mprăștie pe lună
(A-ncercat să scape prada și-a căzut și ea în laț.)
Se așterne ca mătasea liniștea, din nou, pe văi
Colo-n jos, în sat se-aude clinchet viu de zurgălăi...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice