Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Suflet tăcut
Când picurii de ploaie pictează pe nimic
Și-n stropi se oglindesc culori din curcubee,
-desprinse-s chiar din Soare a razelor condeie-
Tu taci, privind uimită! Nici eu nimic nu zic!
Spectacol de lumină. Trăire și culoare;
Și pe pământ... și-n suflet. Fin, mâna mi-o atingi!
Privirea-ți fermecată și zâmbetu-ți de floare
Trădează fericirea. Dar iar nimic nu zici!
Un freamăt viu ți-e trupul! Văd pieptu-ți cum tresaltă!
Privești la ploaia caldă ce cade curcubeu.
Zâmbești! Te strângi la pieptu-mi! Ești toată-mbujorată!
Tăcerea ta... nu doare! Tăcut, zâmbesc și eu!
Haină ursitoare, la ceas târziu de noapte,
Răpitu-ți-a din leagăn plăcerile vorbirii,
Cu vorbe nerostite și ne-nțelese șoapte.
Dar ți-a lăsat sub pernă simțirile trăirii.
Stăm unul lângă altul. Ești zâmbet și trăire!
Imensitatea lumii în picuri o găsești?!
Nu am văzut vreodată atâta fericire
Să șadă în vreun suflet! Nu-n suflete lumești!
poezie
de
Ovidiu Donisă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice