Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Oricât de mult iubesc să mistui iluziile
din când în când te-aș inventa
să am cu cine împărți întrebarea
dar nici măcar brevetul acesta
nu mă mai satisface
așa că mângâiați-mi orgoliul
să-mi crească aripi de soprană
nu căutați în zadar esențe pe un câmp sterp
răsturnați-mi cuvintele în mocirlă
de aici s-ar putea întoarce mai bogate
și nu vă amăgiți că este ușor să râzi de moarte
ca drept exemplu eu am ales să râd de viață
în hohote ghemuit până-n embrionul universului
doar e mult mai lesne să dobor un măr din pomul interzis
decât să număr frunzele care l-au făcut roșu
la naiba cu toate limbile inventate doar așa
ca un moft într-o seară de amor
cu fluturi roz și vise mov
dincolo de amestecul divin
în toată această rostogolire
ce s-ar face sfânta specie fără libidou
mă întreb și țip la toate stelele acestea risipite-n întuneric
doar trăiesc din lacrimi
fiecare durere mă înalță
poezie
de
Tudor Gheorghe Calotescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice