Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Decembrie
Decembrie cu iz de fericire și umblet peste umbre de cer stins
Șovăitor și tainic de pe-o rază, te-ai pogorât în cel mai dulce vis
Și amândoi cu strașnică simțire, trăindu-ne amploarea de senin
Ne-am cufundat din suflet până-n suflet, plutind aievea, neoprit și lin.
Decembrie cu zbucium și lumină, ți-e plină rugăciunea de surâs
Miroși a muguri de iubire și pieptu-i nins de-atâta dor nespus.
Mă înfioară timpul azi și-o clipă, îmi treci ca o săgeată prin destin
Și îngerii te poartă pe-o aripă departe, dincolo de rană și venin.
Decembrie mi-ai pus pe creștet, cunună fragedă de primăveri
Să nu mă las pierdută în ispită, sub streașina tăcerilor de ieri.
Mă mângâi cu ardoare, lent și tandru ca și cum nu ne-am fost nicicând străini.
Tu mă izbești de mine, mă apropii, mă ierți și fără grabă mă alini.
Decembrie nu pot să uit de tine, te-aștept când se înalță peste nopți
Un falnic dor și-o răsuflare, la margine de Rai cu grele porți.
Mi-ai spus că iar trece Crăciunul, prea repede, fără nici un răgaz
Și luna-și infiripă strălucirea lăsându-ne iar goi, flămânzi de visuri... un singur ceas.
Decembrie te rog chiar înainte să-ți pleci iar fruntea de supus
Ia-mă cu tine, să-ți fiu sprijin, toiag sau gând nespus
Și uite, am în buzunar magie!
Aripi de fluturi, zâne și pitici
Poate s-o îndupleca Părintele din Ceruri să fim de-a pururi inocenți și mici.
poezie
de
Andreea Palasescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice