Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Închisoarea din pământ
în inima mea tristă
Precum o cometă stinsă
Stelele mele riscă
Să devină o nebuloasă aprinsă
Căci spiritul meu vag,
Ce luminează-n întuneric
și-n întuneric e-n zigzag,
se-nvârte-n cuarțul sferic
Iar apocalipsa a venit
Și-a venit mult prea devreme
Și noi între noi ne-am omenit
Într-un vid ce întruna geme.
Un arhipelag ucis de soare
Când lacrimile mele străluceau
Intram într-o închisoare
Unde eu vorbeam și ei tăceau...
poezie
de
Viorel Ionuț Pascan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice